Buna! Sunt Alina Grigoraş

---

Vă spun povestea mea, nu pentru că nu ştiu şi alte poveşti, dar, pe a mea o ştiu cel mai bine! Am crescut la ţară, înconjurată de oameni simpli. Un om simplu era şi bunicul meu cu care împărţeam 
acelaşi acoperiş dar nu şi aceeaşi camera... Camera lui era tot timpul încuiată cu cheia, ceea ce a stârnit în mine o curiozitate maximă de a vedea ce se petrece acolo. Am înţeles după un timp pericolul substanţelor de developare a fotografiilor pe film dar, nici acum nu înteleg, de ce nu m-a lăsat să îi stau în preajmă în timp ce fotografia sau chiar developa! Oare pentru că aveam doar 12 ani? 
Pasiunea mea, fotografia, cred că a început o data cu misterul din camera bunicului, care şi acum îmi dă scurte „flash-uri”. Între timp, bunicul şi-a luat „secretele” şi a „plecat”, dar, cred că mi-a lăsat pasiunea lui ca moştenire. Acum, când trag o linie, nu ştiu care dintre cele două fapte m-au făcut 
fotograful de astăzi. Faptul că bunicul mi-a stârnit curiozitatea de a descoperi fotografia sau faptul că 
mi-a lăsat moştenire pasiunea pentru fotografie? 
Un lucru este cert, sunt fotograf! Un fotograf care va lăsa mereu uşa deschisă celor care vor să arunce un ochi în „camera mea foto”. ... Şi pentru că cineva a spus o vorba „o fotografie face cât o mie de cuvinte” pe acelaşi principiu vă spun eu: O FOTOGRAFIE TREBUIE SĂ VORBEASCĂ!

Alina Grigoraş